Văzut de aproape

… un roman despre pseudo-artă culinară şi pseudo-sex… sau atât a lăsat să se vadă Cătălina George la întâlnirea de săptămâna aceasta a cenaclului Euridice. Un joc între fetiţe care se îmbracă şi se dezbracă de îndată ce se cunosc şi “liantul” Mihai, “bucătarul” care teoretizase “relaţia erotică ideală” în nenumărate rânduri. După care, desigur, trece la fapte mai mari.
În afară de triunghiul Letiţia-Mihai-Ela mai apar doar două personaje, tanti Mia, “insomniaca şi obsedata de călcător”, o profesoară de literatură în al cărei corp hormonii fac ravagii, previzibil… şi Mariana, colega de la birou, despre care n-am aflat mare lucru.
Mâna scriitorului aproape că lipseşte, n-am văzut felul în care se leagă fazele erotice de altceva. Plus că şi erotismul, dacă l-am putea numi aşa, e din zona mai soft, nici măcar nu şochează.

Cum e până la urmă cu acest menage a trois al erotismului carnal care ar vrea să acopere toate posibilităţile… unii ar spune că ar fi o experienţă totuşi difuză din punct de vedere al plenitudinii umane, alţii că nu.
Dar nu aici ar sta miza romanului, aflăm spre final. Şi atunci, unde şi de ce, aţi fi poate curioşi…
Dacă în prima parte scrierea Cătălinei George a suscitat un oarecare interes prin sală, partea a doua a lecturii a fost doar fadă.

Să mă întorc la “miezul” romanului şi să spun că ratează şi pornografic / la nivel de vulgaritate (pentru că mai degrabă în zona aceasta se învârte autoarea, erotismul fiind o ţintă prea grea). Intensitatea trăirii erotice nu se menţine mai mult de un rând-două, diminuându-se clişeistic.

Dacă Claudiu Komartin, pus faţă în faţă cu exhibiţionismul deşănţat al lui Galeriu, ameninţa cu părăsirea unei săli de cenaclu în urmă cu mai mulţi ani sau, ca să fiu şi mai exact, îl soma pe Galeriu să o părăsească (ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat), domnul Marin Mincu, mai calm, reiterează momentul Ioana Baeţică (**), de prin 2000-2001. “Când şi cât din text -când explorezi acest spaţiu tabuizat - devine autentic în scriitură”? Dar tot domnul Mincu completează, spre surprinderea mea: “Cătălina ne-a cam lăsat paf, pentru că are o îndrăzneală pe care nu o are scriitorul contemporan, care atunci când vrea să fie îndrăzneţ cade în vulgaritate”. Să deducem atunci că Letiţia se ridică deasupra vulgarităţii şi reuşeşte să ajungă la erotism? Sau că scrierea ei atinge şi alte mize? Cam da, ar fi de părere distinsul critic Marin Mincu, de vreme ce “a reuşit să ne provoace cu folos”.
Cam puţin totuşi, spun eu, pentru un cenaclu cu pretenţii…

(**) În treacăt fie spus, însemnările Cătălinei nu au nimic de a face cu fişele Ioanei Băeţică, totuşi mult mai mult decât nişte însemnări fade pe marginea propriei sexualităţi…

Fără prea multe picaje redundante, noua poezie a Aidei

Proza erotică, de Cătălina George, care s-ar fi vrut, evident, un experiment plin de fitze -romanul are şi (cum altfel decât) un blog, pe care să poată fi scris cât mai… “live”- a fost completată de poeziile, mult mai cuminţi, ale Aidei Hancer. Pe care aş felicita-o. Faţă de anterioara apariţie la cenaclu, acum a venit cu secvenţe poetice mai puţin disparate, care chiar nu se mai rup (ca înainte), aşezându-se uşor într-o poezie încă prăfuită (autoarea nu s-a familiarizat cu douămiismul şi nici cu nouăzecismul), dar mai decantată. Nu suficient, dar mai e timp.

(6) voturi  Loading ...

lansare de carte invitaţie. lansare la Gaudeamus toată seara trupurile peste trupul ei dimineaţa