90-60-90. Nu. Nu prea e despre femei. Nici macar despre alea bune-bune (ce ziceti de Sabrina & Sandra?). E despre nostalgie, despre anii ’90, care, vorba lui Marean Vanghelie,’ nu mai este’.

E despre pantofii italienesti din piele intoarsa Gregorio Rizzo, despre Adidas Torsion, despre tigarile Bastos, despre Tineretul liber, Evenimentul zilei si puii sai nascuti vii din gaini handicapate. E despre Nirvana si Guns’n’Roses. ‘Always’ a fost, este si va fi despre Jon Bon Jovi. Despre camasile in carouri purtate peste blugi si bocancii cu talpa groasa ca o senila nemteasca. Despre oracole.

E despre Ceaiul de la ora 5 si Robingo, despre inegalabilul Flooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnn
Calinescuuuuuuuuuuuuuuuuu. Despre gumele turbo, despre bisnitari si roboti facuti din pachete de tigari de contrabanda, despre “nu plecaaaaaaa, Michael” si fata draga si trista cu parul de foc, Madalina Manole. Despre ora de dirigentie la care invatai cum se trece regulamentar strada.

Despre toate ‘cacaturile’ de dinainte de internet si 2.0. Despre casete audio, casetofoane Pasanonic si masini fara airbag si frane, Despre Sandy Belle si Testoasele Ninja, despre desenele animate din fiecare zi de la ora 19.00. Despre Lidia si floarea cu sapte culori.

E chiar si despre PRO TV-ul de dinainte de vara ispitelor, PRO TV-ul de care nu ne era inca scarba. Nu s-a terminat chiar totul cand a inceput PRO TV.

E si despre dragoste. Despre dragoste, nu despre futaiuri. E despre o lume care s-a dus dracului si nu stiu daca e bine ca e asa. Cum nu stiu nici daca e rau ca e asa. Dar, sigur s-a dus dracului. Inainte sa se dea o marturie completa despre ea.

Pentru ca cineva acolo sus a vrut asa, e si despre niste baieti care aicea jos au facut MAFIA.

V-am mintit, e putin si despre femei. Despre femeile care se nasteau, din Oana, Livia, Ana, din a sasea B, cele pentru care, vorba poetului Dan Sociu, ai fi sarit pe geam doar sa te vada sangerand si ai fi tocit noaptea la mate si sah.

Nu e despre Iliescu si mineri, nu e despre politica, nici macar despre filosofie, cultura sau carti. Nu e nicio filosofie: e doar despre trecut. E despre viata. E despre fotbalul din curtea unor scoli jegoase, despre tarana de sub unghii dupa o cadere spectaculoasa in careul marcat cu creta. E despre fotbalistii care purtau sorturi mai scurte, trase peste buric. Erau caraghiosi, plangeau cand ratau penlaty-uri la campionate mondiale. Dar erau cei mai buni pe care i-ai vazut vreodata. Si ai fi ucis sa driblezi ca ei. E despre Robby Baggio si toata marea echipa a Italiei de pe vremea cand Del Piero era un copil de mingii la Juventus Torino.

E despre vacantele de vara. E despre ceva de demult, de cand nici nu exista youtube, nici macar videopoeme, si ziarele se scriau pe hartie care mirosea a plumb si-ti pata degetele. De cand facea toata clasa poze la final de an. Poze care nu se developau pe loc. Acum se striga catalogul on-line. Si e foarte frumos ca e asa, doar ca…

A fost o vreme (pe bune ca a fost) in care nu agatai pe sentimente.ro si nici nu faceai cyber-sex seara, dupa intoarcerea din multinationalele cu care au cucerit ei lumea asta. Pentru ei, n-am decat un cuvant rotund ca o injuratura pe stadion: muriti! Asa, metaforic vorbind.

Nu e pentru ei. E pentru voi, cei care aveti acum peste 20 de ani, o ardeti pe net, sunteti dependenti e-mail, n-ati mai scris de mana din liceu. Si totusi… va e dor. Cine zice ca nu e asa inseamna ca nu a iubit-o pe Sandy Belle. Si cine n-a iubit-o pe Sandy Belle nu e om.

Eu doar va aduc aminte. Ma simt ca un liceean comunist care se masturbeaza, patand matricola, in timp ce ofteaza, adanc si totusi tacut, dupa Oana Sarbu din Liceenii? Nu.

(13) voturi  Loading ...

zilele care au schimbat lumea lucrurile mici fotbalul minut cu minut anii